SPRE ȘI DINSPRE TRUP 2

Spre si dinspre trup 2

CORP, MINTE, TRAUMĂ ȘI CONEXIUNE

 

     Natură, Dumnezeu, Creație…Este atât de oișnuit să ne lăsăm copleșiți de măreția naturii – piscuri de munți, flori, copaci, soare și lună – uitând de trupul nostru și de noi înșine.

OMUL – cel mai complex fenomen din întreaga natură. Oare există ceva care să aibă un mecanism de funcționare atât de evoluat ca și trupurile noastre? Corpurile, sufletul și mintea ne sunt atât de facile, încât aproape că am uitat de asta …Este atât de evident încât neglijăm zilnic aspecte care au legătură cu ființa și conștiența identității noastre.

Nu este deloc ușor să ne acceptăm corpurile fizice! Mereu găsim imperfecțiuni ajungând adesea să nu ne apreciem și să nu ne iubim îndeajuns. Pe de altă parte, așteptăm ca altcineva să ne iubească trupul, fără a conștientiza cum vibrația autorespingerii îi ține pe ceilalți la distanță. Neacceptarea și conflictul legat de fizicul nostru conduce la suferință, determinăndu-ne să devenim neglijenți și să dezvoltăm comportamente care îl afectează.

Corpul în sine nu creează probleme. Mintea este cea care creează idei negative, datorită unor modele abstracte sau învățate despre cum am vrea să arătam. Nici un animal în afara omului nu suferă pentru că nu își acceptă trupul. Conexiunea minte-trup este de o importanță vitală. Sănătatea acestei legături influențează fericirea, sănătatea și calitatea relației noastre cu lumea și ceilalți oameni.

Polul opus durerii sufletești (respingere, vină, rușine, trădare. abandon, etc) este experiența apartenențeieste experiența primirii și împărtășirii, a conectării, a sentimentului că acesta este corpul/mintea/lumea mea.

Reușesc conexiunile umane mai puternice a ne face imuni împortiva suferinței emoționale?

    Publicată în anul 2000 în New York , “O teorie generală a iubirii ”  este o colaborare între trei profesori de psihiatrie de la Universitatea California din San Francisco (Thomas Lewis, Fari Amini și Richard Lannon) care dezvăluie faptul că oamenii necesită conexiune socială pentru o dezvoltare optimă a creierului și că, bebelușii crescuți într-un mediu plin de afecțiune, sunt psihologic și neurologic „imunizați” de iubire. Când lucrurile devin dificile în viața de adult, rețelele neurale, dezvoltate dintr-o copilarie umplută cu dragoste, conduc la o crescută reziliență (sau elasticitate) emoțională în viața de adult. Invers, cei care au crescut într-un mediu unde afecțiunea primită a fost instabilă sau absentă, au mai puține șanse în a fi rezilienți când se confruntă cu suferințe emoționale.

       Gabor Maté (2003)  observă o extrem de crescută  rată a traumelor copilăriei la dependenții cu care lucrează, trauma fiind la polul opus creșterii într-un mediu care să ofere într-un mod consistent securitate și afecțiune.  El afirmă  că, este extrem de comun pentru oamenii care suferă de diferite dependențe, să aibă o capacitate  redusă de a se confrunta cu suferințe emoționale și prin urmare să prezinte un risc crescut la dependența de droguri.

Coroborând concluzia lui Gabor Mate care citează  „pierderea emoțională și trauma”  ca și esență a adicției, cu ideea lui Johan Harri despre lipsa conexiunii, devine limpede că ei se referă la o condiție emoțională similară.

În ce mod abilitatea noastră de a ne conecta este afectată de traumă?

   Trauma este binecunoscută  pentru cauzarea întreruperii rețelei neuronale sănătoase, atât în creierul aflat în dezvoltare cât și în cel aflat la maturitate. Referitor la acest subiect, o problemă mai profundă o reprezintă oamenii care au suferit de o traumă (în special copiii) și care pot rămâne cu un simțământ fundamental despre lume, precum că aceasta nu mai este un loc sigur, sau despre oameni în care nu se mai poate avea încredere. Această eroziune (sau distrugere completă) a  sentimentului de încredere în familie, comunitate și societate va împinge la izolare – conducând la lipsa acută de conectare, pe care Johan Harri o sugerează a fi opusul adicției. Oamenii care folosesc droguri (sau orice altceva) în mod compulsiv, o fac pentru a evita durerea unei traume din trecut și pentru a înlocui lipsa de conexiune în viețile lor.

Dacă o persoană se naște într-o viață care este lipsită de iubire și suport la nivel familial sau dacă datorită unei alte traume devine izolată și suferă de adicție, ar fi necesar să existe un răspuns cultural pentru a ne asigura că persoana știe că este prețuită. Portugalia a demonstrat acest lucru cu o scădere de 50% a adicției datorită programelor care sunt special construite pentru a re-crea conexiunea dintre dependent și comunitatea sa.

Recrearea legăturilor este importantă pe termen lung, iar  conexiunea umană este crucială  în perioada imediată, de vindecare a traumei. Când un individ finalmente decide confruntarea și percepția afectivă asupra durerii pe care poate că a evitat-o ani de zile sau chiar decenii, primii pași nu pot fi facuți de unul singur. Aici cadrul terapeutic și psihoterapia sunt esențiale!

„Trebuie să te confrunți cu durerea, dar trebuie să ai suportul necesar” – Gabor Mate

„ Orice faci, nu încerca să evadezi din propria durere, ci să fii cu ea. Pentru că o încercare de a scăpa de durere generează și mai multă durere”.-Cartea tibetană despre viață și moarte

      Relația  psihoterapeutică  înseamnă re-introducerea îngrijirii și suportului care ar fi fost atât de important în construirea structurii neuronale și a rezilienței emoționale în viața timpurie. Procedând în acest mod, începem să înlocuim ceea ce lipsea, și mulțumită  revelațiilor neuroplasticității știm acum că putem reconstrui conexiunile nervoase; reconectarea neuronală este posibilă în viața adultă. Este esențial pentru dependenți să simtă suport pentru a se putea confrunta finalmente cu durerea pe care încercau să o evite, acesta fiind ultima călătorie interioară care trebuie parcursă de individ.

Termenul de reziliență face referire, atunci când este utilizat  în domeniul psihologiei, la procesul care permite indivizilor, familiilor și grupurilor umane să depășească situațiile dificile, trauma, să nu prezinte tulburări psihice, să continue să trăiască la fel ca înainte, putând chiar să dea dovadă de o mai bună funcționare psihică decât înainte, grație a ceea ce poartă numele de dezvoltare sau creștere post traumatica (Ionescu, 2013).

Programele de recuperare post-traumatică din Portugalia creează o modelare neuronală limbică pozitivă prin a da valoare subiecților, astfel încât ei învață să se prețuiască pe ei înșiși. Când oamenii sunt acolo pentru a oferi un suport plin de iubire pentru o persoană care își dorește confruntarea cu suferința emoțională acumulată, ei o iubesc și îi poartă de grijă până când va învăța să se iubească singură. Iată cum se dovedește faptul că o oglindire plină de afecțiune și iubire a altcuiva  poate să ne dezvolte rețeaua neuronală și reziliența emoțională, astfel încât treptat să dobândim o adevărată iubire de sine.

Primul pas ar putea fi făcut în direcția iubirii corpului și al minții. Dacă ne iubim corpul îl hrănim, îl îngrijim, întreținăndu-l curat , iar mintea o păstrăm atentă la nevoile lui reale. Mintea la rândul ei poate fi împodobită cu artă, muzică și poezie curățind-o de banalități, resentimente, îngrijorări sau ură.

Este mult mai ușor să transcedem o minte rafinată. Ea poate însemna  un drum deschis spre piscurile cele mai înalte ale devenirii noastre.

 

 

Referințe:

  1. Serban Ionescu;Tratat de rezilienţă asistată / trad.: Sofia Manuela Nicolae; pref. de Boris Cyrulnik. – Bucureşti : Editura Trei, 2013
  2. Johann Hari (2015). Chasing the Scream: The First and Last Days of the War on Drugs
  3. . Lewis, Thomas L.; Amini, Fari; Lannon, Richard (2000). A general theory of love. New York: Random House.

4.. Bruce Alexander, Addiction: The View from Rat Park (2010) – http://www.brucekalexander.com/articles-speeches/rat-park/148-addiction-the-view-from-rat-park

  1. 5. Johann Harri- https://www.ted.com/talks/johann_hari_everything_you_think_you_know_about_addiction_is_wrong?language=en’
  2. Maté, Gabor (2003). When the Body Says No: The Cost of Hidden Stress. Toronto: Vintage Canada. pp. 10–11.
  3. Alexander, B.K. (2008). The Globalization of Addiction: A study in poverty of the spirit. Oxford, UK: Oxford University Press.
  4. Alexander, B.K. and Schweighofer, A.R.F. Redefining “Addiction”. Canadian Journal of Psychology,29, 1988
  5. Ledoux, Joseph E. (2000). “Emotion Circuits in the Brain”. Annual Review of Neuroscience. 23: 155–84.
  6. Alexander, B.K. (1990) Peaceful Measures: Canada’s Way Out of the War on Drugs. Toronto: University of Toronto Press.
  7. http://www.democracynow.org/2010/2/15/dr_gabor_mat_when_the_body

 

Traduceri: Silviu Ghirghioni

DISTRIBUIE ARTICOLUL

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

ABONEAZA-TE LA NEWSLETTER-UL NOSTRU

Obțineți actualizări și învățați de la cei mai buni

EXPLOREAZA SI ALTE ARTICOLE

ARTICOLE DE SĂNĂTATE

CHLORELLA – BENEFICII PENTRU SANATATEA TA

Chlorella – un superaliment, alga de apa dulce, o sursa de fitonutrienti demna de luat in seama (contine pana la 60% proteine, clorofila, vitamina C,

ARTICOLE PSIHOTERAPEUTICE

FANATISMUL, MĂSURĂ A PIERDERII DE SINE

      Sinele autentic este singura bază a relației armonioase cu tine însuți și cu lumea.        În toate tradițiile lumii se

Pagina mea de Facebook :
CONTACT
Abonează-te la newsletter

Dacă vrei să te ținem la curent cu promoții, servicii noi etc

Pagina mea de Facebook :
CONTACT
Abonează-te la newsletter

Dacă vrei să te ținem la curent cu promoții, servicii noi etc.

Pagina mea de Facebook :
CONTACT
Abonează-te la newsletter

Daca vrei sa te tinem la curent cu promotii, servicii noi etc