“Ne-am inselat total referitor la materie. Ceea ce numim materie este de fapt energie, a carei vibratie este atat de joasa incat este perceputa de simturile noastre. Nu exista materia asa cum o intelegem noi. ”
– Albert Einstein
În liceu se învaţă la chimie că fiecare substanţă de pe planetă are o structură moleculară unica. La ora de fizică învătăm că fiecare moleculă are o frecvenţă. Frecvenţa unui element poate fi măsurată prin parcurgerea tuturor posibilităţilor până o găsim pe cea unde există rezonanţă.
Rezonanţa – apare când două frecvenţe similare se suprapun şi formează o undă “mai puternică” prin creşterea amplitudinii, iar frecvenţa tiparului voltametric rămîne acelasi.
In ultimele decenii s-au măsurat frecvenţele multor elemente, de la bacterii, virusi, tipuri de celule, etc, construindu-se o baza de date serioasa de “semnaturi/amprente voltametrice” .
Modul în care biofeedback-ul poate fi utilizat pentru evaluarea și modificarea parametrilor fizici insesizabili ai organismului uman este sintetizat în cartea lui Richard Gerber, ”Vibrational Medicine (Medicina vibraţională)”, după cum urmează: “Medicina vibraţională este o metodă de diagnosticare si tratament care foloseste energia în toate formele ei”.
Ca terapie, medicina vibraţională înseamnă utilizarea tuturor tipurilor de energie pentru vindecare, inclusiv a metodelor tradiţionale, ca razele X sau radiaţiile pentru cancer, stimularea electrică a nervilor pentru ameliorarea durerii, sau câmpurile electromagnetice pentru vindecarea fracturilor de oase.
Chiar şi spectrul de lumină este folosit pentru tratarea asteniilor sezoniere ca astenia de primăvară. Medicina vibraţională incorporează si metode de tratament mai subtile, cum ar fi acupunctura, homeopatia, esenţele florale si multe altele; acestea din urmă necesită o abordare din punct de vedere al vitalităţii si stilului de viaţă, fiind în acelasi timp terapii energetice.
Aceste terapii fac trecerea de la metodele tradiţionale la un set de terapii care tratează organismul ca un întreg, cunoscute sub numele de terapii sau medicină ”complementară”. Eu cred că sistemele de electroacupunctură oferă mult mai multe informaţii decât un simplu test de sânge. Meridianele de acupunctură par să joace rolul unei interfeţe între organism si o energie mai înaltă. Prin urmare, nu se detectează doar dezechilibrele la nivel fizic, ci acestea se pot detecta la nivel energetic încă înainte de a se manifesta la nivel fizic.
O privire de ansamblu asupra ştiinţei de biofeedback:
Prin tehnicile de Biofeedback, într-un mod foarte simplu, se măsoară anumiţi parametri ai organismului şi se obţine un rezultat.
Un cântar poate fi considerat un instrument de biofeedback pentru măsurarea greutăţii; un termometru este un instrument pentru măsurarea temperaturii.
Putem măsura parametrii corpului electric cum ar fi voltajul celulelor creierului, amperajul contracţiilor musculare, voltajul muşchilor sau rezistenţa opusă fluxului de curent de epidermă. Putem măsura oscilaţiile acestor factori prin EEG, ECG, EMG şi GSR. Aceleaşi idei ştiinţifice care au stat la baza descoperirii biofeeback-ului în anii `60 au reprezentat punctele de plecare în crearea unor dispozitive precum CAT Scan, MRI, TENS, ecograful şi multe alte aparate medicale sofisticate folosite în medicina zilelor noastre.
Datele obţinute prin măsurătorile biofeedback sunt apoi transmise (feed back) clientului, căruia i se oferă astfel informaţii despre diferiţi parametri fiziologici interni şi, foarte important, modul în care reacţionează organismul la stres. Astfel, clienţii conştientizează nevoia de a ajusta şi controla reacţiile propriului organism la stres pentru a echilibra aşa numitul ”corp electric”, precum şi nevoia de a-şi schimba stilul de viaţă sau de a controla anumite reacţii fiziologice pentru a-şi spori abilitatea de a se relaxa şi a obţine o stare de sănătate generală mai bună.
Health Canada’s recunoaşte aspectele terapeutice ale biofeedback-ului, şi scoate în evidenţă potenţialul acestor tehnici ştiinţifice, numindu-le ”măsurători psiho-terapeutice pentru intervenţii non-farmacologice”.
Cum funcţionează tehnicile de biofeedback?
Biofeedback-ul utilizează senzori electrodermali pentru a măsura răspunsul galvanic al pielii (GSR), cunoscut şi sub numele de răspunsul electrodermal (Electro-Dermal Response (EDR )). Prin această metodă se măsoară impulsurile electrice ale epidermei, care se pot modifica datorită umezelii. Pielea transpiră în funcţie de gradul de stres sau relaxare al organismului. Între activitatea sistemului nervos simpatic şi anumiţi factori emoţionali există o legătură direct proporţională. Metoda GSR este atât de precisă încât poate măsura chiar şi fluctuaţii ale stărilor emoţionale.
Instrumentele de Biofeedback măsoară activitatea musculară, temperatura pielii, activitatea electrodermală (activitatea glandelor sudoripare), respiraţia, ritmul cardiac, variabilitatea ritmului cardiac, tensiunea arterială,activitatea electrică a creierului şi fluxul sanguin. Există multe tipuri de Biofeedback: GSR, EE G, CAT scan, MRI, etc.
Aceste metode captează semnalele electrice ale organismului şi le transformă în informaţii pe înţelesul nostru prin algoritmii complecşi ai unui software, descifrate apoi de un specialist.
Cercetările au descoperit că biofeedback-ul, folosit atât singur cât şi în combinaţie cu alte terapii comportamentale, este foarte eficace în tratarea unei serii de afecţiuni medicale şi psihologice. Astăzi, tehnicile de Biofeedback sunt utilizate de medici, asistente medicale, psihologi, consilieri, fizioterapeuţi, terapeuţi, precum şi de o serie de alţi specialişti şi laici.
În 1987 s-a descoperit că utilizarea Biofeedback-ului reduce numărul vizitelor la medic, tratamentele medicamentoase, durata şi frecvenţa spitalizărilor, rata de mortalitate şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.
Studii conduse de Jonas şi Levin demonstrează că aplicarea tehnicilor de Biofeedback reprezintă soluţia ideală pentru majoritatea pacienţilor care cer din ce în ce mai mult următoarele:
• Intervenţii medicale iniţiale uşoare, mai puţin invazive şi mai puţin toxice
• Posibilitatea de a alege metode terapeutice integrative şi alternative
• Mai multe informaţii despre opţiunile existente, pentru a putea lua cele mai bune decizii privitoare la modalitatea de tratament
• Mai multă implicare şi participare în tratamentul aplicat
Medicii şi oamenii de ştiinţă de top afirmă că din punct de vedere al aspectelor psiho-educaţionale, biofeedback-ul este:
“Una dintre cele mai fundamentale şi necesare strategii pentru reducerea cheltuielilor în domeniul sănătăţii şi îmbunătăţirea sănătăţii şi calităţii vieţii.Este potrivit şi util pentru intervenţii psihologice şi educaţionale.” – http://www.biofeedbackinternational.com
Evolutia stiintei de biofeedback
Acurateţea şi fiabilitatea sistemului INDIGO se datorează deceniilor de cercetare în domeniul medicinei bioenergetice.
Sistemul incorporează profesionismul medicinei energetice, electrice şi rezonante. Aşa zisa electro-medicină, sau folosirea modalităţilor electrice pentru tratarea bolilor fizice, este considerată una dintre cele mai vechi şi mai documentate ştiinţe cunoscute până în zilele noastre.
Modalităţile de utilizare subtile şi profunde a electro-medicinei sunt descoperite abia acum, folosind conceptul de ”corp electric”; dar există un număr impresionant de oameni de ştiinţă care îşi dedică timpul îmbogăţirii acestei ştiinţe.
Biofeedback Timeline
Vă oferim în continuare o scurtă istorie a celor mai esenţiale descoperiri în domeniu. Aceştia sunt doar câţiva pionieri care au utilizat impulsurile electrice pentru a descoperi cât mai multe despre problemele corpului uman şi a-i stimula abilitatea de a se auto-vindeca.
Secolul 5 î.e.n.
Democritus şi Leucippus, doi filozofi greci, sugerează teoria că materia, inclusiv corpul uman, se compune din particule minuscule, indivizibile, numite atomi, sau în greacă ”a-tomos”.
Medicii din Grecia antică au descoperit şi ei că impulsurile emise de ţiparii electrici în băile de picioare ameliorează durerea şi influenţează pozitiv circulaţia sanguină.
46 e.n.
Medicii Largus şi Dioscorides documentează rezultatele obţinute cu terapiile pe bază de curent electric în probleme circulatorii şi ameliorarea durerii în caz de nevralgii, cefalee şi artrită.
1700
Din ce în ce mai mulţi medici europeni folosesc exclusiv terapii cu curent electric de intensitate controlată, de la generatoare electrostatice pentru tratarea a numeroase afecţiuni medicale, inclusiv ameliorarea durerii, traumatisme şi probleme circulatorii. Tot în această perioadă, Benjamin Franklin notează că terapiile cu curent electric sunt folosite pentru ameliorarea durerii în cazuri ca ”sindromul umărului îngheţat.”
1840
Se înfiinţează primul departament de terapie electrică din Anglia, la Spitalul Guy’s, sub conducerea Dr. Golding Bird. Descoperirea lui Galvano duce la utilizarea curenţilor galvanici.
1860
Începutul stimulării faradice. Bristow creează bobina Bristow, utilizând principiul lui Faraday de controlare electro-magnetică a voltajului. Descoperirea ”corpului electric” de către Michael Faraday. Funcţionarea organismului uman se bazează în mare măsură pe electricitate. Nervii conduc impulsurile electrice, potenţialul de acţiune, în organism. Nervii reprezintă o formă de grupare a fibrelor conductoare organice cu rolul de a conduce suportul energetic al informaţiei de la un stimul intern sau extern la un centru de comandă al organismului, sau de la un centru de comandă la un organ efector (muscular sau secretor). Nervii sunt structurile prin care creierul controlează activitatea fiecărei celule, a fiecărui ţesut şi a fiecărui organ din corpul uman. Istoricii îl consideră pe Faraday drept unul dintre cei mai buni experimentalişti din istoria ştiinţei.
1891
Nikola Tesla publică o lucrare în ‘Electrical Engineer’, despre utilizarea curenţilor de frecvenţă înaltă în medicină. El remarcă faptul că atunci când se aplică un curent alternativ de o anume frecvenţă în organism, se obţine căldură.
1897
Thompson descoperă prima particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă, electronul.
1905
Einstein confirmă teoria lui Plank care susţine că energia transportată de o cuantă are o dependenţă liniară de frecvenţa radiaţiei sursei emisive, unde E=hf.
1910
Aproximativ 50% din medicii din S.U.A. folosesc electro-medicina zilnic.
Anii 1920 şi 1930
Dr. Royal Raymond Rife obţine rezultate extraordinare în medicină şi biologie folosind frecvenţe.
1929
Lakhovsky publică cartea “The Secret of Life (Secretul vieţii)”. El conduce studii şi ajunge la concluzia că celulele au rezistenţă, capacitate şi inductanţă, funcţionând ca un circuit rezonant, iar când sunt expuse la o serie de frecvenţe fiind capabile să rezoneze cu anumite frecvenţe din serie.
1920 – 1960
Se fac cercetări intense în bio-energetică şi biofeedback de către Rife, Tesla, Miller. Biofeedback-ul bioenergetic este analizat prin studierea efectelor impulsurilor electrice asupra plăgilor.
1944
Schrödinger scrie cartea “What is Life? (Ce este viaţa?)” care conţine o discuţie despre negentropie (entropie negativă) şi introduce conceptul unei molecule complexe şi codul genetic al organismelor vii. În această carte Schrödinger scrie că ADN -ul şi biologia sunt cuantice şi nu termodinamice.
Conform memoriilor lui James D. Watson, „ADN -ul, Secretul vieţii”, cartea lui Schrödinger a fost inspiraţia şi motivaţia lui Watson pentru a cerceta gena, ceea ce a dus la descoperirea structurii de dublu helix a ADN -ului.
1950’s
Primele studii care investighează reactivitatea electrică ale Dr. Reinhold Voll. Voll reuşeşte să măsoare modificările rezistenţei pielii în punctele de acupunctură şi demonstrează că organismul reacţionează electric la ceea ce are nevoie sau la ceea ce este dăunător.
1955
Dr. James Pershing Isaacs publică lucrarea “Complementary in Medicine (Complementarismul în medicină)”, şi defineşte biologia ca fiind cuantică. Introducerea este scrisă de către Werner Heisenberg.
1959
Jaroslav Heyrovsky primeşte Premiul Nobel în Chimie pentru ”descoperirea şi dezvoltarea metodelor de analiză polarografice voltametrice”. Aceste metode dovedesc faptul că întradevăr există un câmp voltametric în jurul fiecărui element.
Anii 1970
TEN S (Electro-stimulare nervoasă transcutanată) este recunoscută ca o metodă eficace pentru ameliorarea durerii de către FDA (Food and Drug Administration) din Statele Unite. Foarte multe companii americane încep să producă aparate TEN S. Se produce primul pacemaker.
1985
Becker publică “The Body Electric (Corpul electric)”. Teoria lui contestă abordarea acceptată până atunci a organismului uman din perspectivă mecanică. Prin cercetările sale, el descoperă indicii care mai târziu au dus la o mai bună înţelegere a procesului de vindecare şi a faptului că electricitatea este esenţială vieţii. Becker cercetează motivul pentru care oasele sănătoase se vindecă, iar cele bolnave nu. Experimentele lui au fost făcute în special pe salamandre şi broaşte, iar mai târziu şi-a extins cercetările şi a studiat regenerarea tisulară după leziuni sau amputări ale membrelor. Becker a suspectat că câmpurile electrice joacă un rol important în controlarea procesului de regenerare şi a notat potenţialul electric în diferite puncte ale corpului în timpul procesului de regenerare.
Această hartă a organismului uman a dezvăluit că membrele sunt de obicei încărcate negativ, în timp ce restul organismului este încărcat pozitiv. În cazul în care se amputează un membru al unei salamandre, voltajul la nivelul amputării se modifică într-o zi de la aproximativ -10mv (milivolţi) la +20 mV (milivolţi) sau mai mult, fenomen denumit curentul leziunii. În cazul broaştelor, voltajul ajunge la valoarea normală negativă în patru săptămâni, şi nu există regenerare tisulară.
Pe de altă parte, în cazul salamandrelor, voltajul ajunge de la +20 mV la -30 mV în primele două săptămâni, şi apoi se normalizează şi atinge valoarea de -10 mV în următoarele două săptămâni, când are loc şi regenerarea tisulară.
1988
Se înregistrează la FDA aparatul Voll de electro-acupunctură şi medicină energetică. (aparatul Voll este un aparat unidimensional pentru măsurarea rezistenţei cutanate)
1989
Se înregistrează la FDA aparatul Xrroid de biofeedback al Prof. Nelson, un dispozitiv tridimensional, trivectorial şi voltametric.
2010
Astăzi, mii de doctori şi cercetători din lumea întreagă consideră electro-medicina şi biofeedback-ul drept alternative eficace la metodele tradiţionale de tratament. Aceste metode deschid drumul către noi posibilităţi de tratare a diferitelor afecţiuni, ca leziunile măduvei spinării, refacerea musculară, regenerarea nervoasă, stimularea creierului, tulburările vezicii urinare, bolile inimii, tumorile şi multe alte probleme cronice.
Cercetări in biofeedback
Următoarele articole sprijină ştiinţa biofeedback-ului în general precum şi aplicaţiile acesteia ca terapii eficace pentru o serie de afecţiuni clinice:
Biofeedback pentru tratarea durerii membrelor fantomă.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Cercetătorii de la Centrul pentru Studierea Durerii din cadrul Institutului de Reabilitare din Chicago/Universitatea de Medicină Northwestern au condus un studiu pe 9 indivizi suferind de durerea membrului fantomă pentru a evalua efectele tehnicilor de biofeedback asupra acesteia. Subiecţii au participat la şedinţe de biofeedback timp de 4-6 săptămâni. La opt din cei nouă pacienţi s-au constat reduceri ale durerii în procent de de 25-66%.
Biofeedback pentru tratarea cefeleei şi alte dureri la copii.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: S-au făcut multe cercetări asupra efectelor biofeedback-ului în tratarea durerii la copii, în special cefaleea. Datele empirice au fost studiate şi evaluate atât la Institutul Central al Bolilor Mintale din Mannheim, Germania, cât şi la Centrul pentru Stres şi Anxietate din Albany, New York. Descoperirile arată că două treimi din copii au resimţit o scădere de 50% a durerii. Cercetările referitoare la eficacitatea tehnicilor de biofeedback în cazul durerii artritice sau durerii abdominale recurente nu au oferit rezultate concludente datorită lipsei de studii.
Biofeedback combinat al HRV (variabilitatea ritmului cardiac) cu un pulsoximetru pentru boala pulmonară obstructivă cronică: descoperiri preliminare.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Universitatea Centrului de Medicină din Wahington a condus un studiu pentru testarea efectelor asupra calităţii vieţii a unei metode de tratament care combină HRV biofeedback cu un pulsoximetru la pacienţii cu boala pulmonară obstructivă cronică. S-au studiat douăzeci de participanţi pe parcursul a nouă şedinţe, folosind testul de distanţă parcursă în 6 minute de mers. Rezultate. Rezultatele arată o creştere semnificativă clinic a distanţei parcurse şi a calităţii vieţii în general.
Biofeedback-ul Undei-R-la-interval de puls normalizează tensiunea arterială.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Medicii din Munchen, Germania, au evaluat modul în care tratamentul cu biofeedback afectează pacienţii cu tensiune arterială problematică. 22 de participanţi au primit 3 şedinţe individuale pe parcursul a două săptămâni. 12 participanţi au avut tensiune arterială ridicată, pe când ceilalţi 10 au avut tensiune arterială scăzută. În concluzie s-a descoperit că atât tensiunea arterială ridicată cât şi cea scăzută s-au modificat pozitiv semnificativ în urma a trei şedinţe de biofeedback.
Tratamentul cu biofeedback în astm.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: La Universitatea de Medicină şi Stomatologie din New Jersey şi la Facultatea de Medicină Robert Wood Johnson s-au făcut cercetări care au evaluat eficacitatea biofeedback-ului ca tratament adjutant în astm. Au participat 94 de voluntari adulţi cu astm. Rezultatele sugerează că în urma studiului participanţii au necesitat o doză mai mică de steroizi, iar severitatea astmului a scăzut cu un nivel.
O comparaţie între eficacitatea electromiografiei, terapiei cognitiv-comportamentale şi intervenţiilor medicale tradiţionale în tratamentul durerii muscularo-scheletice cronice. Retrieved September 3, 2010 from http://www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Cercetătorii de la Universitatea din Tubingen, Germania, au comparat trei metode diferite de tratament pentru durerea muscularo-scheletică cronică, cu scopul de a determina care dintre ele este cea mai eficientă. Printre tratamentele comparate se numără EMG Biofeedback, terapiile cognitiv-comportamentale şi tratamentul medical tradiţional. La şedinţa de monitorizare la 24 de luni s-a descoperit că doar în grupul de biofeedback s-au menţinut reducerile semnificative ale severităţii durerii.
Biofeedback-ul în tratamentul hipertensiunii.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Comitetul pentru Sănătate Publică a raportat că tehnicile de biofeedback reprezintă metode constructive pentru reducerea medicaţiei la pacienţii cu hipertensiune. Rezultatele sunt obţinute în urma a 10, 20 de şedinţe de 30 de minute, care au efecte dovedite în reducerea tensiunii arteriale.-minute sessions, which have been proven to lessen blood pressure levels.
Relaxare prin Biofeedback în migrene: legătura cu velocitatea fluxului sanguin din artera cerebrală medie. QBAA Published Research.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: Departamentul de Psihiatrie şi Neurologie al Colegiului Medical din Ohio a testat 20 de pacienţi cu migrene cu sau fără aură. După 20 de şedinţe de biofeedback, pacienţii au experimentat o reducere a durerii, depresiei şi
anxietăţii. Pacienţii cu şi fără aură au raportat în aceeaşi măsură efectele pozitive.
Evaluarea eficacităţii tratamentelor de biofeedback în reducerea anxietăţii la copii.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Rezumat: De-a lungul unei perioade de şase săptămâni, o sută cincizeci de copii de clasa a 7-a şi a 8-a suferind de anxietate au participat la 12 şedinţe de biofeedback pentru a determina dacă acestea sunt eficace în reducerea simptomelor. Li s-au administrat şase şedinţe de training termal şi şase şedinţe de EMG. Rezultatele arată o scădere semnificativă a anxietăţii.
Biofeedback pentru tratamentul insuficienţei cardiace.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Abstract: Tehnicile de biofeedback pot fi folosite pentru a reduce activarea sistemului nervos simpatic (SNS) şi a stimula activarea sistemului nervos parasimpatic (SNP ). Este dovedit că hiperactivitatea sistemului nervos simpatic contribuie la progresia insuficienţei cardiace. Este un fapt acceptat că activitatea scăzută a sistemului nervos parasimpatic poate juca un rol în patofiziologia insuficienţei cardiace. În plus faţă de dezechilibrele autonome, procesul de inflamaţie cronică are rol în progresia insuficienţei cardiace, iar cercetări recente sugerează că activarea procesului inflamator poate fi atenuată de stimularea nervului vag.Deoarece interferează atât cu dezechilibrele autonome cât şi cu procesul inflamator, managementul stresului aplicat alături de biofeedback poate fi un tratament eficace la pacienţii cu insuficienţă cardiacă prin îmbunătăţirea stării clinice şi calităţii vieţii.
Studii recente sugrează că biofeedback-ul şi managementul stresului au un impact pozitiv asupra pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică, iar pacienţii care au un control mai ridicat asupra bolii au o calitate a vieţii mai ridicată. Studiul nostru în curs de desfăşurare despre tratamentul insuficienţei cardiace în ultimul stadiu cu biofeedback combinat cu tehnici de management al stresului va examina şi simptomele biologice ale pacienţilor trataţi la momentul transplantului de inimă, pentru a evalua efectele biofeedback-ului asupra componentelor celulare şi moleculare ale inimii afectate. Ipoteza noastră este că efectele trainingului de biofeedback vor ajunge până la a remodela inima umană afectată, în plus faţă de creşterea calităţii vieţii.
Biofeedback pentru cefalee.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Abstract: Biofeedback reprezintă feedbackul direct al unei funcţii fiziologice. Scopul acestor tehnici este de a îndrepta funcţia respectivă într-o anume direcţie. Pentru a reuşi acest lucru, se trimite un semnal acustic sau vizual care trebuie perceput la nivel conştient. Ca metodă terapeutică, biofeedback-ul derivă din terapiile cognitive şi poate fi folosit în contextul intervenţiilor comportamentale. Biofeedback-ul s-a dovedit eficace în tratarea durerii. Meta-analizele recente relevă dovezi importante ale eficacităţii sale în tratamentul migrenelor clasice. Tehnicile de biofeedback sunt considerate foarte eficace în asemenea probleme. PMID: 20563685 [PubMed – in process]
Realitatea virtuală în tratamentul anxietăţii generalizate.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
Abstract: Sindromul anxios generalizat este o boală anxioasă comună caracterizată de 6 luni de ”griji şi anxietate excesive” cu privire la diferite situaţii şi evenimente. Anxietatea şi grija sunt deseori acompaniate de simptome ca agitaţia, oboseala, dificultate de a se concentra, iritabilitatea, tensiunea musculară şi tulburările de somn. Acest sindrom se tratează de obicei medicamentos şi/sau prin psihoterapie. Cele mai promiţătoare metode de tratament par a fi terapiile cognitive şi relaxarea. Acest studiu integrează aceste metode de abordare prin folosirea sistemului pentru biofedback-ul realităţii virtuale (VR ) folosit atât pentru relaxare cât şi pentru monitorizare. Mai mult, această tehnică este dezvoltată prin folosirea unui telefon mobil care permite pacienţilor să repete această experienţă într-un alt mediu decât cel ambulatoriu. Acest articol descrie rezultatele unui studiu controlat (NCT00602212) pe 20 de pacienţi cu sindromul anxios generalizat împărţiţi aleator în următoarele grupuri: (1) grupul VR şi mobil (VR MB) inclusiv biofeedback; (2) grupul VR şi mobil (VR M) fără biofeedback; (3) lista de aşteptare (WL). Datele clinice subliniază faptul că (a) VR poate fi folosit în tratamentul sindromului; (b) în cazul tratamentului VR, pacienţii profită de telefonul mobil care permite repetarea experienţei VR.
EMG Biofeedback prelungit îmbunătăţeşte funcţionarea extremităţilor superioare ale copiilor cu paralizie cerebrală.
Preluat de pe www.qbaa.org/Default.aspx?pageId=476438
nu a mai fost folosită pentru tratamentul pe termen lung al tulburărilor de mişcare. Autorii presupun că aplicarea zilnică a EMG biofeedback poate îmbunătăţi funcţionarea membrelor superioare ale copiilor cu paralizie cerebrală şi deficienţe motoare la nivelul membrelor superioare. Ei au construit un electromiograf portabil care include un senzor şi amplificator EMG de suprafaţă, procesare nonliniară a semnalelor, şi feedback al activităţii musculare. 11 copii cu vârstele cuprinse între 6 şi 16 ani, cu paralizie cerebrală sau traumatisme cerebrale, au purtat acest dispozitiv cel puţin 5 ore pe zi timp de o lună.
Modificările în funcţionarea membrelor superioare au fost evaluate cu o scală individualizată de atingere a obiectivelor. Rezultatele arată îmbunătăţiri clinice semnificative la toţi cei 10 copii care au participat la
studiu. Aceste rezultate sugerează că testarea în continuare a EMG biofeedback de suprafaţă este justificată.
Pentru cine se recomandă biofeedback?
Biofeedback-ul este considerat o tehnică accesibilă, sigură şi simplă care poate fi folosită acasă pentru monitorizarea şi abordarea diferitelor feluri de stres şi simptomelor asociate acestora, atât individual, cât şi în familie.
Multe persoane fac trainingul pentru obţinerea diplomei de Specialist Biofeedback Certificat (Biofeedback Specialist Certification) şi apoi îşi deschid o clinică privată acasă sau lucrează cu dispozitivul în centre de wellness, cabinete medicale sau alături de chiropracticieni.
Specialistii si terapeutii:
din multe ramuri ale medicinei alternative folosesc biofeedback-ul ca o metodă auxiliară atât pentru a educa clienţii să preia controlul asupra propriilor vieţi şi să ia decizii pozitive referitoare la stilul de viaţă şi sănătate în general, cât şi ca modalitate de spriijn în lucrul cu stresul sau durerea.
Aparatul INDIGO este folosit si de psihologi, asistenti sociali, consilieri si psihiatri
pentru identificarea şi echilibrarea emoţiilor cu cel mai înalt scor de reactivitate, corelate cu traumele psihologice ale clienţilor lor. Această metodă ajută şi la crearea unei relaţii terapeut-client, accelerând procesul terapeutic.
Pentru sporirea performantei sportive de catre atleti olimpici, traineri si antrenori profesionisti
Biofeedback-ul este folosit de ani de zile pentru sporirea performanţei sportive de către atleţi olimpici, traineri şi antrenori profesionişti. Reducerea stresului şi ameliorarea durerii oferă un atu important sportivilor. Astăzi, terapeuţii IND IGO sunt recunoscuţi internaţional pentru rezultatele extraordinare obţinute prin munca cu atleţii olimpici şi echipele sportive profesioniste, lidere în domeniul sportului.
Terapeuti din toate ramurile medicinei alternative
consideră că rezultatele testului din matricea INDIGO oferă indicii preţioase referitoare la factorii de stres care afectează clientul, fiind o metodă personalizată şi eficientă de tratare a stresului, fără a se recurge la tratament medicamentos sau intervenţii invazive.
Cadrele medicale
| consideră ca biofeedback-ul este o tehnică accesibilă, naturală, non-invazivă, şi mai ales acurată de evaluare. Astfel, folosind informaţiile obţinute prin biofeedback, medicii îşi educă clienţii cu privire la factorii de stres care ar putea reprezenta cauza principală a bolilor sau afecţiunilor lor. |
Bibliografie:
- Becker, R., & Selden, G., (1985). The Body Electric. William Morrow and Company, Inc.
2.Braden, Greg, (2007). The Divine Matrix. Hay House.
3.Braun, Christopher, & Larbig, Wolfgang & Miltner, Wolfgang, (1986). Biofeedback of Visual Evoked Potentials. International Journal of Neuroscience, 1543-5245, 29, 3
4.Deepak Chopra. Quantum Healing: Exploring the Frontiers of Mind Body Medicine
5.Gerber MD, R., (1988) Vibrational Medicine Bear & Company
6.Low, J., & Reed, A. Electrotherapy explained: principles and practice, Volume 1
7.Nelson, R., Currier, D. (1999) Clinical Electrotherapy
8.Pert, Ph.D., C. Molecules of Emotion: Why You Feel the Way You Feel
9.Rael, J., & Marlow, M. Being and Vibration
10.Robinson, A.J., & Snyder-Mackler, L. (2010) Clinical Electrophysiology: Electrotherapy and Electrophysiologic Testing Lippincott, Williams and Wilkins.
11.Swingle. R (2008) Biofeedback For The Brain: How Neurotherapy Effectively Treats Depression, ADHD, Autism, and More. Rutgers University Press
12.Watson, T. Electrotherapy: Evidence-Based Practice
13.Watson, T. (1994). Electrical Stimulation of Wound Healing. Clayton’s Electrotherapy 10th Edition. S. Bazin &. S. Kitchen (Eds), London, WB Saunders.
14.Watson, T. (1995). Bioelectric Correlates of Musculoskeletal Injury & Repair. PhD Thesis, Department of Mechanical Engineering., University of Surrey.
15.Watson, T. (2000). The role of electrotherapy in contemporary physiotherapy practice. Man Ther 5(3): 132-41.
16.Watson, T. (2002). Current Concepts in Electrotherapy Haemophilia 8;413-418.
17.Watson, T. (2006). Electrotherapy and Tissue Repair. SportEx Medicine. 29;7-13.
