Corporalitatea ca parte a sinelui
Trăim vremuri în care știința și tehnologia, ritmul trepidant al vieții de zi cu zi, precum și propria preocupare de satisfacere a nevoilor materiale blochează nevoia de intrare în contact cu semnificații mai adânci din noi înșine și în același timp ne distrage atenția de la nevoile fiziologice ale corpului.
Probabil că multe dintre răspunsurile la misterele vieții își află răspunsul în profunzimea psihicului nostru așa cum marii psihologi abisali ( Jung, Freud, Winnicott,Klein,Bion) au afirmat-o.
Ce-ar spune ei astăzi despre înstrăinarea noastră de natură și despre dependența tot mai mare de tehnologia de toate tipurile? Fugă de noi înșine ? Libertatea de a proiecta liber în lumea virtuală a calculatorului temele noastre dramatice existențiale?
Pentru o adevărată creștere și cunoaștere de sine este necesar a plonja în adâncurile inconștientului ( un proces laborios, nelipsit de suferință) dar și a menține în același timp o relație de calitate cu natura noastră materială ( adică corpul fizic), în egală măsură. Jung afirma că o autentică transformare se produce doar după o reală confruntare cu materia întunecată din noi înșine( prima materia sau aspectul feminin întunecat al psihicului inconștient).
Este de conștientizat faptul că existența terestră înseamnă experiența noastră ca ființe corporale, natura noastră fizică reprezentând o dimensiune importantă; precum și faptul că divizarea funcționării umane în “minte” și “corp” ne poate împiedica accesul la o zonă întreagă a ființei noastre. Nu putem ajunge la niveluri superioare de funcționare fără a ne recâștiga sinele corporal pe care l-am negat și pe care l-am agresat.Emoții, senzații,dureri, suferințe,tristeți și bucurii – toate fac parte din noi, iar sinele corporal este locul acestor trăiri.
Durerea repetată determină o retragere a noastră din noi înșine și face ca sentimentul de sine să se separe de corp, renegând locația durerii ca și cum asta ar ajuta cumva la reducerea pagubelor. Asumarea riscului de a ne reântoarce în propriul corp cere un efort plin de iubire și grijă, redeschizând vechi răni emoționale pe măsură ce ne reconectăm cu fiecare strat al corpului nostru. A face față “puroiului emoțional ” ce iasă la suprafață, necesită de cele mai multe ori un suport psihoterapeutic.
Structura corporală poate fi privită ca un “dialog înghețat” între anumite părți conflictuale ale sinelui nostru.Conversația a înghețat somatizându-se , deoarece una dintre părți a devenit dominantă. Ceea ce odată era o luptă între noi și ceva sau cineva din mediul nostru de viață s-a transformat într-un război între părți a sinelui nostru și s-a instituționalizat în comportamente ( mai mult sau mai puțin compulsive) devenit structură fizică organizată într-un anume fel.
Vindecarea și transformarea nu înseamnă doar a exprima emoții sau a înclina balanța puterii spre o anume polaritate ci de a soluționa conflictul și de a permite tuturor aspectelor noastre să existe și să funcționeze pentru întreg organismul. Emoțiile și sentimentele nu pot fi “extirpate” chirurgical. Corpul devine pur și simplu sinele renegat de noi. Emoția dureroasă renegată se retrage adânc în corp generând o pierdere de sine cu corp cu tot.
Freud menționa că ” boala psihică are legătură cu rana narcisistă din copilărie , a cărui sursă nu poate fi cunoscută “( Herman, 1992). Această rană poate fi sexuală, fizică dar, prin extensie , este adesea și emoțională. Fiind trăită într-un mod real, copilul își modelează corpul, mintea și emoțiile în jurul acelei răni. Ca adulți aducem cu noi întreaga gamă de resurse din copilărie pe care le-am mobilizat încercănd să facem față rănii.
Ca atare, nu putem vorbi despre om altfel decât ca și ființă integrală. Sănătatea și boala sunt influențate subtil și fundamental de către atitudini,gânduri, credințe,tensiuni,respirație și emoții. Gândurile și atitudinile sunt corporale și musculare , afectând secrețiile hormonale,ritmurile celulare, precum și stările noastre de spirit.
Wilhelm Reich a studiat apărările caracteriale ca manifestări în postură și în tensiunea musculară, pornind de la teoriile psihanalizei avându-l ca mentor pe Freud de care se desprinde ulterior. Reich a insistat asupra importanței respirației,posturii, armurii corporale și a vitalității psihice (energiei) în procesul de adaptare emoțională menținănd un interes viu asupra mișcării, exprimării fizice și influenței emoțiilor în menținerea sănătății mentale.
Urmându-l pe Reich, Alexander Lowen și Frederick Pearls introduc un accent special asupra corpului în abordarea bioenergetică, respectiv a terapiei gestalt. Aceasta se datorează faptului că multe dintre traume sunt de natură fizică ( bătăi,agresiuni sexuale, jocuri sexuale,asistarea la abuzul asupra altor persoane, etc.) multe dintre aceste “amintiri” provenind din stadiul preverbal și neconștientizate fiind se traduc prin simptome somatice, senzatii corporale, tensiuni musculare și ticuri considerate rezistențe .
Abordările terapeutice centrate pe corp consideră rezistența o adaptare creativă a persoanei și nu un zid care trebuie dărâmat și subliniază că dezvoltarea graduală a conștientizării ne ajută să ne recâștigăm proprietatea asupra propriului corp.
Cu mult timp în urmă Carl Rogers a dezvoltat un model al conștientizării procesului avănd ca și concept central congruența ( dintre ceea ce este exprimat la exterior și ceea ce este resimțit în interior, între a face și a fi, între emoții- gândire- fapte ).
A ființa în congruență – condiție a sănătății și emergenței noastre în lume și timp, se poate face doar printr-un armonios ÎNTREG ce înseamnă mult mai mult decât suma părților sale.
Bibliografie:
- James I. Kepner , Procesul corporal: o abordare Gestalt a lucrului cu corpul ]n psihoterapie, Editura Gestalt Books 2014 (p.9,10,11,14,22)
- Robert Tyminski, Hoțul interior.Psihologia furtului și a pierderii, Editura Trei, București, 2016, trad.Oana Munteanu
3.Winnicott W. Donald, Natura Umană, Ed. a2-a, București, Editura Trei( 2015), trad.Cătălin Popescu
- Anna Freud, Eul și mecanismele de apărare,București, Editura Fundației Generația, 2002, trad. Andrei Constantinescu
- Wilhelm Reich, Character Analysis,New York, Edited by Mary Higgins and Chester M. Raphael,third enlarged eddition, 1972
- Winnicott, D. W. (1965). “Ego distortion in terms of true and false self”. The Maturational Process and the Facilitating Environment: Studies in the Theory of Emotional Development. New York: International Universities Press, Inc: 140–157.
- Carl Rogers, On Becoming a Person (1961) p. 110
- Alexander Lowen: A lifetime of helping mankind”. Bio Energetics MSBA
- Perls, F., Hefferline, R., & Goodman, P., Gestalt Therapy: Excitement and Growth in the Human Personality (1951)
- C.G. Jung. Psychological Types. Princeton University Press, 1971. pp. 136–147
- Carl Gustav Jung“, The Relations between the Ego and the Unconscious”, in: Joseph Campbell (ed.), The Portable Jung. New York: Viking Press, 1971, p. 106.
- Carl Gustav Jung, Two Essays on Analytical Psychology. Princeton, NJ: Princeton University Press, 2nd ed. 1977, p. 157.
- Psycho-Analysis and Faith: The Letters of Sigmund Freud and Oskar Pfister. Trans. Eric Mosbacher. Heinrich Meng and Ernst L. Freud. eds London: Hogarth Press and the Institute of Psycho-Analysis, 1963.
- Melanie Klein, “Psihanaliza Copiilor”, București, 2010 Editura Trei, Colectia Psihologie Psihoterapie,traducere din engleza de Anacaona Mindrila-Sonetto
- Bion, W(1962), Learning from experience, London, Heinemann Medical books
- Bion, W. (1965) ,Transformations, London, Heinemann Medical Books