Lucrările lui Louis Pasteur, Edward Jenner, Rudolph Virchow, Robert Koch, Paul Ehrlich și Emil von Behring au adus teoria imunizării pe scară largă, bazată pe ideea de a produce anticorpi pentru a „ajuta” sistemul imunitar în identificarea și atacarea „germenilor invadatori”.

     Prin munca lui Antoine Bechamp, William Koch, Royal Rife, Gunther Enderlein, Carl Edward Rosenow, Otto Warburg și Gaston Naessens, s-a dovedit că presupunerile originale care stau la baza acestei teorii cu privire la sistemul imunitar al organismului sunt eronate. Louis Pasteur a recunoscut chiar pe patul său de moarte că a greșit. 

     Așa-numitele bacterii „rele” cu care medicina modernă se luptă sunt în realitate germenii vieții. Acești germeni de viață trăiesc în simbioză cu mediul nutritiv care constituie corpul nostru, permițându-i să fie construit și ulterior descompus, să fie metamorfozat și recreat. Acești germeni sunt controlați de mediul în care trăiesc (bioteren), fiind promotori de forme pleomorfe.

     Germenii nu sunt ceva separat, izolat, neprietenos, ci sunt mai degrabă fundația vieții. Fără germeni, nu există viață. Numărul lor este infinit. Funcția lor este variată. Germenii își pot schimba forma, se pot uni, se pot separa din nou și pot reveni la starea lor primordială. Virușii, bacteriile și ciupercile sunt diferite forme de dezvoltare ale germenilor. Mediul nutritiv pe care se dezvoltă germenii determină tipul de dezvoltare pe care îl vor suferi.

     La începutul acestui secol, Dr. Carl Edward Rosenow a inceput o serie de experimente în Laboratoarele Biologice Mayo în care a luat tulpini bacteriene distincte dintr-o serie de surse de boală și le-a plasat într-o singură cultură. În timp, toate tulpinile distinctive s-au schimbat și au devenit o singură clasă uniformă. Prin schimbarea repetată a culturilor, el a putut modifica individual tulpinile bacteriene, făcându-le pe cele inofensive „patogene” să-și inverseze acest proces. El a concluzionat că factorul critic care controlează natura bacteriilor a fost hrana și mediul în care trăiau. Aceste descoperiri au fost publicate pentru prima dată în 1914 în Jurnalul bolilor infecțioase.

`    Lucrarea lui Rosenow a fost coroborată și extinsă la aproximativ două decenii mai târziu de Royal R. Rife, dezvoltatorul Microscopului Universal, cu o rezoluție de 150.000 de puteri, mult mai mare decât a microscoapelor obișnuite. Acest instrument de precizie a făcut vizibile bacteriile vii și virușii. Rife a arătat că prin modificarea mediului și a alimentației, bacteriile prietenoase, cum ar fi cele din colon, ar putea fi transformate în bacteriile „patogene” precum cea tiphoidă. Rife a observat că agentul viral asociat cu anumite forme de cancer ar putea fi modificat în timp într-un bacil Coli inofensiv.

     Rife a declarat că metabolismul celular dezechilibrat al corpului uman a fost cel care a produs boala. El credea că dacă corpul uman era perfect echilibrat, nu era sensibil la nici o boală. Această lucrare a paralelat îndeaproape cercetările anterioare ale lui Alexis Carrel de la Institutul Rockefeller, care a putut controla ratele și nivelurile mortalității prin boli infecțioase în rândul șoarecilor prin modificarea dietei.

     Cercetătorul Rene Dubos a afirmat aceste constatări și a sugerat că virulența este o problemă ecologică: aceasta este o problemă a stării de curățenie internă. Se știe că copiii care nu pot produce anticorpi în sângele lor (agammaglobulinemia) se recuperează totuși în urma unor boli precum rujeola și au încă imunitate pe termen lung. S-au găsit persoane fără anticorpi extrem de rezistenți la boli, în timp ce alte persoane care au avut deja un nivel ridicat de anticorpi, au dezvoltat boli.         Înregistrările oficiale ale SUA arată că persoanele foarte imunizate manifestă o rată a mortalității de la difterie de patru ori mai mare decât a civililor nevaccinați. Acum este clar că organismul nu are nevoie de „ajutor” la imunitate; că anticorpii din fluxul de sânge nu sunt obligați să protejeze organismul și că imunizarea poate provoca suprimarea imunității, deteriorarea permanentă a sistemului nervos și oprirea creșterii.

     Există, de asemenea, dovezi puternice că imunizarea poate provoca de fapt bolile pe care a fost menită să le prevină. Acest punct de vedere a obținut sprijin printr-un raport cerut de Agenția canadiană de dezvoltare internațională (CIDA) de la Dr. Raymond Obomsawin în 1992.

     În raportul său detaliat, dr. Obomsawin a descoperit că ideea imunității induse a fost o iluzie bazată pe: -teoriile științifice discreditate; -refuzul de a examina datele contrare; -lipsa unei evaluări adecvate a copiilor imunizați și metode statistice slabe. Persoanele imunizate s-au îmbolnăvit în mod repetat de boala cu care se presupunea că au fost vaccinați, iar epidemiile sunt mult mai numeroase în grupurile vaccinate (studii din Gambia, Brazilia și Taiwan).

     Estimările „experților” cu privire la gradul și severitatea reacțiilor adverse au fost greșite, iar daunele grave și chiar fatale au fost nedeclarate, împiedicând o evaluare adevărată a valorii imunizării. În mod repetat, statisticile și rapoartele au fost manipulate în încercarea de a demonstra eficiența vaccinării. Cel mai cunoscut caz implică celebrul vaccin Salk polio. Acest program masiv este susținut ca un exemplu strălucitor al eficienței vaccinării, dar, în continuare, probele statistice arată că poliomielita a fost în declinul ciclic natural la momentul introducerii vaccinului în 1956. Într-unul dintre rarele teste dublu-orb efectuate vreodată la un vaccin, grupul care l-a primit a raportat 200 de cazuri de poliomielită, în timp ce grupul de control nu a avut poliomielită. Polio a dispărut în Europa la mijlocul anilor cincizeci cam în aceeași perioadă ca în America. Cu toate acestea, nu exista niciun program de vaccinare în masă.

     Unii oameni de știință consideră acum că vaccinarea completă slăbește iremediabil sistemul imunitar al copilului. Aceștia teoretizează că inocularea în masă este responsabilă pentru escaladarea pe scară largă a condițiilor auto-imune, degenerative și alergice în rândul celor supuși vaccinării la copii. O altă tendință deranjantă este constrângerea asupra părinților in a-și face copiii să se supună acestei invazii masive a corpului lor. Greutatea sancțiunilor de la stat împotriva părinților este lipsită de rezonanță, mai ales când adevăratele pericole ale imunizării au fost acum descrise în acest raport.

     Cauza bolilor: Corpul uman este de 2/3 apă, 10% sânge și 90% limfă. Dacă toxinele se acumulează în sistem, apa devine „murdară”. Dacă pH-ul sângelui variază de la 7 la 3, atunci microbii benefici care sunt necesari în organism încep să-și schimbe forma și astfel rezultă bolile. Pentru a menține un sistem curat, este necesar să aveți o dietă adecvată, una care să producă un pH din sânge care nu este nici prea alcalin (probleme cu bacteriile), nici prea acid (probleme cu cancerul). Și este necesar să avem suficient oxigen în sistem pentru a permite ca respirația celulară să fie eficientă și să permită oxidarea completă, împiedicând producerea de monoxid de carbon pe care organismul nu îl poate expulza. Fiecare celulă arde zahărul (carbohidrații) cu ajutorul oxigenului pentru a-și produce combustibilul. Legătura carbon-hidrogen este clivată, iar legătura oxigenului cu hidrogenul formează H2O (apă) și CO2 (dioxid de carbon). Dacă nu există oxigen suficient, se formează CO (monoxid de carbon) în loc de CO2, se formează acid lactic excesiv și sângele este mai acid.

      Dacă această hipoxie continuă suficient de mult, celula nu va mai putea susține procesul de oxidare și va fi forțată să-și fermenteze anaerob zahărul pentru a supraviețui. Acest proces oprește replicarea celulelor sănătoase și, prin urmare, începe creșterea sălbatică. Creșterea necontrolată a celulelor se numește cancer.      Circulația sângelui curat, care transportă oxigen, este o cerință de bază pentru o sănătate optimă, iar acest lucru poate fi obținut prin aducerea oxigenului în organism. Cel mai puțin scump mod de a face asta ar fi să trăiești pe un munte departe de orașe și să respiri adânc – rețeta unui maestru estic. În caz contrar, putem folosi un generator de ozon pentru a crea ozon din oxigen pur sau picăturile cu oxigen stabilizat prin care aducem în organism oxigenul necesar oxidării (arderii) toxinele și de a oxigena celulele.

     Oxigenul funcționează la nivelul de bază al tuturor funcțiilor corporale importante – respirație, digestie, asimilare, eliminare și imunitate. Este imperativ ca globulele roșii să fie sănătoase, să circule liber, neclipate, astfel încât să poată transporta cantitatea corespunzătoare de oxigen. Ingestia picăturilor de oxige stabilizat împiedică aglomerarea globulele roșii și, prin urmare, menține circulația nivelului optim necesar pentru o sănătate bună. Dacă oamenii ar avea generatoare de ozon fiabile și ieftine, ar putea să-și purifice apa, aerul și corpul. Dacă s-ar menține alimentația și igienizarea adecvată, bolile de toate tipurile ar putea fi prevenite. Rolul spitalului ar fi redus la o extindere a camerei de urgență pentru victimele accidentului. Rolul companiei farmaceutice cu poțiunile sale nocive ar dispărea, iar nivelul de sănătate generală ar crește la noi cote. Modul de viață bun este bine să fie ales așa de plăcere, nu de frică. În concluzie, să sintetizăm informația despre

1. Boala decurge din microorganisme originare din afara corpului.

2. Micro-organismele trebuie distruse pentru a preveni boala.

3. Aspectul și funcția microorganismelor specifice este constantă.

4. Fiecare boală este asociată cu un anumit microorganism.

5. Microorganismele sunt agenți cauzali primari.

6. Boala este inevitabilă și poate „lovi” pe oricine.

7. Pentru prevenirea și vindecarea bolilor, este necesară „construirea apărărilor” (vaccinuri) și distrugerea microorganismelor patogene.

1. Susceptibilitatea la boală decurge din afecțiunile din celulele corpului.

2. Microorganismele sunt benefice și susțin viața dacă organismul este păstrat curat de toxine.

3. Aspectul și funcția microorganismelor specifice se schimbă atunci când organismul gazdă este rănit mecanic, biochimic sau emoțional.

4. Fiecare boală este asociată cu o condiție particulară.

5. Microorganismele se asociază cu boala numai atunci când celulele devin intoxicate.

6. Boala apare din condiții de toxicitate crescută.

7. Prevenirea sau vindecarea bolii constă în curățarea toxicității din organism într-un mod care nu dăunează și echilibrarea bioterenului.

Thanks Jacqueline Jacques