Omule drag ești un artist! Îți pictezi propria viață creativ învățând lecțiile din mers. Esența este să fii fericit, să te bucuri de propria-ți viață, de relațiile cu oamenii pe care îi iubești cel mai mult, începând cu tine însuți.
Este important să înveți să asculți viața cu tot ceea ce ea îți spune și să găsești cuvintele potrivite care să exprime fiecare lucru în parte. Dacă nu vei învăța asta, înseamnă că tu nu faci decât să îți “traduci” viața conform condiționărilor. Astfel te lași folosit de propria ta cunoaștere. Aceasta este sămânța iluziei: creezi povești care să se potrivească credințelor tale.
Dacă te limitezi la a vedea viața doar prin filtrele propriilor idei preconcepute, vei pierde chiar faptul de a trăi. Dă-ti jos ochelarii de cal care îți limitează cîmpul vizual și îți impun o direcție anume. Ești perfect pentru că exiști!…
Atunci când crezi ceva cu tărie, cu atașament față de idee, pierzi eficiența sinelui tău autentic, permițând astfel percepțiilor să îți determine alegerile. Când ești blocat în credințe nepotrivite momentului, realitatea ta devine rigidă, stagnantă și opresivă. Tu ești ceea ce ești ca și Dat, ceea ce crezi că ești și ceea ce cred alții că ești. Atunci când te privești în oglindă, în minte îți spui o poveste despre tine creionându-ți o identitate din toate acordurile pe care le-ai dat de-a lungul vieții tale. Fiecare “da” pe care l-ai trăit reprezintă un atașament și în același timp o listă de lucruri cu care te auto-identifici. Astfel se pierde conștiința sinelui autentic, datorită filtrelor percepției acoperite de “fumul” iluziei.
Cu siguranță că, judecata și evaluarea de sine se vor conforma acestor reguli, cu setul de pedepse la pachet. Așa se naște nefericirea, submisivitatea și lipsa autenticității. Identitate de fațadă…Perfecționism bolnav cu toate anxietățile ce decurg de aici.
Astfel, forțat de propria durere, schimbarea devine o necesitate. Schimbare nu pentru că într-o bună zi ajungi să te poți iubi mai mult, ci tocmai pentru că te iubești deja așa cum ești. Imperfecțiunile și defectele sunt relative. Au legătură cu propriile idei și credințe. Cum spuneam, iubirea nu este o condiție, ci punctul de plecare pentru orice schimbare. Aceasta este adevărata semnificație a iubirii necondiționate.
